DERIZIÚNE s. f. luare în râs, derâdere. (< fr. dérision, lat. derisio) Vezi definitia »

a scoate din pâine expr. a concedia. Vezi definitia »

RECȚIÚNE s. f. calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; regim (5). (< fr. rection, germ. Rektion) Vezi definitia »

PERSUASIÚNE s. f. darul, puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. (< fr. persuasion, lat. persuasio) Vezi definitia »

OBVERSIÚNE s. f. (log.) operație logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând același. (< fr. obversion) Vezi definitia »