ANTIMÓNIC, antimonici, adj. m. (În expr.) Acid antimonic = acid al antimoniului. – Fr. [acide] antimonique. Vezi definitia »

ANDRIĆ [ándrici], Ivo (1892-1975), scriitor și diplomat iugoslav. Povestiri și nuvele („Curtea blestemată”). Romane de analiză bazată pe o riguroasă documentație istorică, avînd ca fundal lumea pitorească a Bosniei („E un pod pe Drina”, „Cronica din Travnik”). Premiul Nobel (1961). Vezi definitia »

CHELTUIÉLNIC, -Ă, cheltuielnici, -ce, adj. (Înv.) Cheltuitor. – Din cheltuială + suf. -nic. Vezi definitia »

FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus. Vezi definitia »