ptrúia! interj. (pop.; adesea repetat) cuvânt cu care se cheamă unele animale, îndeosebi caii și oile. Vezi definitia »

DEPLIÁ, depliez, vb. I. Tranz. A desface ceva pliat, împăturit. [Pr.: -pli-a] Vezi definitia »

corăbiá (corăbiéle), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija. Vezi definitia »

muiá (mói, muiát), vb. – 1. A umezi, a îmbăia, a se uda. – 2. A se face mai moale. – 3. A (se) înduioșa, a (se) emoționa. – 4. A slăbi, a ceda. – 5. (Despre fructe) A se sparge, a se crăpa; a se face zob, a mărunți. – 6. A pune rufele în apă înainte de spălat. – 7. A fi plin, încărcat de. – Var. înmuia. Mr. mul’at, mol’u, megl. anmol. Lat. mǒlliāre (Pușcariu 1105; Candrea-Dens., 1146; REW 5646), cf. prov. molhar, fr. mouiller, cat. mollar, sp. mojar; cf. moale. – Der. amoi, s. n. (Banat, muiat, înmuiere). Vezi definitia »

TÚIA, tuia s. f. (Bot.) Arborele-vieții. – Din fr. thuya. Vezi definitia »