FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler]. Vezi definitia »

PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din țările românești, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. Vezi definitia »

MUHAIÁ, muhaiele, s. f. (Turcism înv.; astăzi fam.) Prost, fraier; hahaleră. [Pr.: -ha-ia] – Din tc. mühayye „pregătit”, „gata”. Vezi definitia »

OCTROIÁ vb. tr. (jur.) a acorda ca pe o favoare, a conceda o favoare. (< fr. octroyer) Vezi definitia »

SÉPIA s.f. invar. Tuș cafeniu-închis, provenit din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială și întrebuințat în pictură sau în grafică. ♦ Desen făcut cu o astfel de culoare. [Pron. -pi-a. / < fr. sépia]. Vezi definitia »