SERVÁNT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant. Vezi definitia »

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung. Vezi definitia »

NONVIOLÉNT, -Ă adj. Referitor la nonviolență. // s.m. și f. Adept al nonviolenței. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. non-violent]. Vezi definitia »

CONCERTÁNT, -Ă adj. cu caracter de concert. ◊ simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral. (<fr. concertant) Vezi definitia »

DIFLUÉNT, -Ă adj. 1. care se dezvoltă în direcții divergente, care se ramifică, se răspândește. 2. (despre corpuri) care devine fluid. (< fr. diffluent, lat. diffluens) Vezi definitia »