FÁCIES s.n. 1. Aspect al feței în timpul unei boli; (p. ext.) fizionomie, aspect exterior. ♦ Suprafață a unei formații anatomice. 2. Aspect caracteristic pe care îl au stratele geologice datorită naturii rocilor și fosilelor din care sunt alcătuite. ♦ Aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. ♦ Aspectul superficial al unui lucru. [Pron. -ci-es, pl. -uri. / < fr., it., lat. facies]. Vezi definitia »

ADPRÉS, -Ă adj. (bot.; despre perișori) strâns alipit de tulpină. (< lat. adpressus) Vezi definitia »

proces de transformare a ATP(adenozin trifosfat) din ADP(adenozin difosfat) si fosfor organic in prezenta luminii Vezi definitia »

LÍMES s. n. dispozitiv de apărare construit de-a lungul granițelor Imperiului Roman, alcătuit dintr-un zid continuu de piatră sau val de pământ. (< lat. limes) Vezi definitia »

PURCÉS, purcesuri, s. n. (Înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede. Vezi definitia »