Definita cuvantului reconstrucționism
RECONSTRUCȚIONÍSM s.n. Orientare în pedagogia americană, care susține că, în noile condiții de după război, principalul scop al educației ar fi să indice căile pe care s-ar putea reconstrui societatea, cultura în spirit cu adevărat democratic. [Pron. -ți-o-. / < reconstrucție + -ism].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reconstrucționism
FENIANÍSM s.n. Doctrina, concepția fenianilor. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. fenianisme]. Vezi definitia »
CONSTRUCTIVÍSM s. n. 1. orientare estetică, în artele plastice, literatură și muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spațiale, și care luptă pentru puritatea și simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă. 2. curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii. 3. concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii. ◊ concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenței matematice. (< fr. constructivisme) Vezi definitia »
PLEOCROÍSM s.n. Policroism. [Pron. ple-o-. / < fr. pléochroïsme, cf. gr. pleon – numeros, chroa – tentă, culoare]. Vezi definitia »
HIPOFOLICULINÍSM s.n. (Med.) Disfuncție hormonală cu scăderea foliculinei. [< fr. hypofolliculinisme]. Vezi definitia »
TAOÍSM s. n. direcție principală a filozofiei antice chineze, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist și altul idealist, după interpretarea dată noțiunii de „tao”. ◊ religie chineză, amalgam al cultului spiritelor naturii și ale strămoșilor, al ideilor lui Lao-dzî și al diverselor credințe. (< fr. taoïsme) Vezi definitia »