DIDACTICÍSM s.n. Folosire exagerată a principiilor și metodelor didactice; tendința de a instrui cu orice preț. ♦ (Estet.) Exacerbare a laturii explicative și etice-pedagogice a artei, în dauna celei emoționale. [Cf. it. didatticismo]. Vezi definitia »

GALICANÍSM s. n. Doctrină politico-religioasă care, rămânând atașată dogmelor catolice, apăra libertățile organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de papă. – Din fr. gallicanisme. Vezi definitia »

EXISTENȚIALÍSM s.n. Curent filozofic idealist contemporan, generat de criza societății burgheze și reprezentat prin mai multe direcții, care au în comun propagarea unei concepții tragice asupra existenței, preconizarea utopică a dobândirii libertății, a ființării „autentice”, prin desprinderea individului de contextul relațiilor social-istorice. [Pron. eg-zis-ten-ți-a-. / cf. germ. Existentialismus, fr. existentialisme]. Vezi definitia »

PROLETCULTÍSM s.n. Atitudine față de problemele artei și culturii în Uniunea Sovietică după Revoluția din octombrie, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținând că ea nu este utilă poporului, și propaga ideea creării unei culturi „pur proletare”, a unor opere artistice inspirate numai din procesul de producție, reflectat adesea în mod simplist și vulgarizator. [< proletcult + -ism, cf. rus. proletkultovșcina]. Vezi definitia »

GREGARÍSM s.n. (Rar) Instinct, spirit gregar; spirit de turmă; stare a animalelor care trăiesc în turmă. [< fr. grégarisme]. Vezi definitia »