Definita cuvantului rectocel
RECTOCÉL s.n. (Med.) Hernie sau prolabare a rectului. [< fr. rectocèle, cf. lat. rectum – rect, gr. kele – hernie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rectocel
ospél, ospéle, s.n. (înv.) ospătărie, han. Vezi definitia »
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel. Vezi definitia »
vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle Vezi definitia »
INFIDÉL, -Ă adj. 1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos. ♦ traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă. (< fr. infidèle, lat. infidelis) Vezi definitia »
BOTOȘÉL, botoșéi, s. m. Diminutiv al lui botoș. – Botoș + suf. -el. Vezi definitia »