Definita cuvantului recunoaștere
RECUNOÁȘTERE s.f. Acțiunea de a recunoaște și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. [< recunoaște].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu recunoaștere
ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-] Vezi definitia »
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola. Vezi definitia »
ÎNCENUȘÁRE s. f. v. încenușa. [DLRM] Vezi definitia »
ZBICÍRE, zbiciri, s. f. Faptul de a (se) zbici1. – V. zbici1. Vezi definitia »
CONTRASEMNÁRE s.f. Acțiunea de a contrasemna. [< contrasemna]. Vezi definitia »