STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoïcisme. Vezi definitia »

AGROTURÍSM s. n. turism (1) care se face în zonele rurale. (< fr. agro-tourisme, engl. agro-tourism) Vezi definitia »

STIGMATÍSM s.n. Proprietate a unui sistem optic de a da pentru fiecare punct al unui obiect o imagine care este tot un punct. [< fr. stigmatisme]. Vezi definitia »

ANTROPOPATÍSM s. n. antropopatie (2). (< fr. anthropopathisme) Vezi definitia »

PREZBITÍSM s. n. Tulburare de vedere caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prezbiție. – Din fr. presbytisme. Vezi definitia »