CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif) Vezi definitia »

DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e. adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif. Vezi definitia »

subsantiv Vezi definitia »

ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi captează electroni, transformându-se în ioni negativi. (< fr. électronégatif) Vezi definitia »

DETECTÍV s. m. agent secret în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. (< fr. détective, engl. detective) Vezi definitia »