MONÁDĂ, monade, s. f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. – Din fr. monade, germ. Monade. Vezi definitia »

DICARIOFÁZĂ s. f. conjugare a perechilor de nuclee haploide, fără fuzionare, la reproducerea unor ascomicete. (< fr. dicaryophase) Vezi definitia »

PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera. Vezi definitia »

TINZÉICĂ, tinzeici, s. f. Tindeche. – Din tind[eche] (după întinde, întinz) + suf. -eică. Vezi definitia »

ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine. Vezi definitia »