Figura artistica in patinaj. Ex: Dublu axel, Triplu axel. Vezi definitia »

TÓRA s.f. a. Nume dat de evrei legii lui Moise și Pentateuhului care o conține. b. 1. Cele cinci cărți ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor și judecăților conținute în scriptura evreiască, în celelalte scrieri sfinte și în tradiția orală. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit în sinagogă la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = îndrumare, învățătură, doctrină; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arăta, a indica; a conduce, a instrui, a învăța (pe cineva); formă factitivă (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvârli) [def. b. MW, et. TLF] Vezi definitia »

DEZAMPARÁ vb. intr. a-și părăsi locul, a se urni din loc. (< fr. désemparer) Vezi definitia »

FULGURÁ vb. I. intr. (Liv.) A fulgera. [Cf. fr. fulgurer, lat. fulgurare]. Vezi definitia »

ULTRA- pref. „foarte”, „extrem, excesiv de”, „dincolo”, „de peste”. (< fr. ultra-, cf. lat. ultra) Vezi definitia »