TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio) Vezi definitia »

LAPAROSCOPÍE, laparoscopii, s. f. (Med.) Metodă de investigare a cavității abdominale și a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie. Vezi definitia »

CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía. Vezi definitia »

TRADÍȚIE s. f. ansamblu de concepții, obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, trăsătură specifică a unui grup social (popor, națiune etc.). ◊ datină, uzanță, obicei. ◊ informație privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral. (< fr. tradition, lat. traditio) Vezi definitia »

TRICOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care studiază afecțiunile pielii acoperite cu păr. [Cf. it. tricologia]. Vezi definitia »