DEȚÍNE, dețín, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ține). Vezi definitia »

COCȚIÚNE, cocțiuni, s. f. (Fam.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin; medicament astfel obținut. – Din fr. coction. Vezi definitia »

MURÍNE s. f. pl. subfamilie de mamifere rozătoare din familia muridelor. (< fr. murinés) Vezi definitia »

RETRACȚIÚNE s.f. v. retracție. Vezi definitia »

pițuiéne s.f. pl. (reg.) colăcei de aluat, prăjiți în untură și presărați cu zahăr. Vezi definitia »