mormînt (-mínte), s. n. – Groapă, cavou. – Mr. murminte, mărmintu, megl. murmint. Lat. mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu 1109; Cnadrea-Dens., 1153; REW 5672; Bonfanti, Cah. S. Pușcariu, II, 125); r, prin disimilare, sau și prin încrucișare cu mor, cf. sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 299), dublet al lui monument, s. n., din fr. monument. Der. mormîntal, adj. (funerar), format după monumental, adj.; înmormînta (var. rară mormînta), vb. (a îngropa); înmormîntare, s. f. (îngropăciune; Arg., plictiseală). Vezi definitia »

FREMISMÉNT s.n. (Med.) Senzație palpatorie cu caracter vibrator; agitație, tremurătură. [< fr. frémissement]. Vezi definitia »

ANTIPOLUÁNT, -Ă adj., s.m. (Dispozitiv, mijloc) folosit împotriva poluării. [Et. incertă]. Vezi definitia »

RECENZÉNT, -Ă s. m. f. autor al unei recenzii. (< germ. Rezensent) Vezi definitia »

ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre unele utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. Vezi definitia »