becísnic (becísnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie). Vezi definitia »

CARBONÍLIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține în moleculă gruparea carbonil. ♦ compuși či = denumire generică pentru aldehide și cetone. (< engl. carbonylic) Vezi definitia »

OXÁLIC adj. (În sintagma) Acid oxalic = substanță solidă, albă, cristalizată, toxică, solubilă în apă, întrebuințată ca mordant în vopsitorie, la fabricarea cernelii, la scoaterea petelor de rugină, de cerneală etc. – Din fr. oxalique. Vezi definitia »

PERIODÓNTIC, -Ă adj. al periodontului. (< fr. périodontique) Vezi definitia »

ATÍPIC, -Ă adj. care nu prezintă caracterele tipului. (< fr. atypique) Vezi definitia »