CONEXÁRE, conexări, s. f. Acțiunea de a conexa și rezultatul ei. ♦ (Jur.) A uni pentru a fi soluționate împreună, în același dosar, două sau mai multe pricini între care există conexitate. – V. conexa. Vezi definitia »

ALĂMÍRE s. f. Acțiunea de a alămi. Vezi definitia »

REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare. Vezi definitia »

ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] Vezi definitia »

necurmáre s.f. (înv.; în loc. adv.) cu necurmare = necontenit. Vezi definitia »