Definita cuvantului retorică
RETÓRICĂ s.f. 1. Arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență. ◊ Figură (de) retorică = formă de vorbire, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și mai multă vigoare. 2. (Peior.) Declamație emfatică, lipsită de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare în vorbire. [Gen. -cii. / cf. fr. rhétorique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu retorică
a avea clonțar la ghebă expr. (intl. – d. o casă) a avea câine de pază Vezi definitia »
GRANÁTĂ2, granate, s. f. (Bot.; Înv. și reg.) Rodie. – Lat. lit. [malum] granatum. Vezi definitia »
ÁMFORĂ s. f. vas antic grecesc, de lut, mare, alungit cu două toarte, pentru păstrat și transportat lichide și grâne. (< fr. amphore, lat. amphora) Vezi definitia »
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2). – Tc. buluk-bașı. Vezi definitia »
HOMOMORFÓZĂ s. f. 1. uniformitate morfogenetică. 2. regenerare a unui organ în forma inițială. (< fr. homomorphose) Vezi definitia »