ANTONOMASÍE s.f. v. antonomază. Vezi definitia »

PROLONGÁȚIE s.f. (Rar) Prelungire (în timp). ♦ (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. [Gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio]. Vezi definitia »

RECÚRSIE s. f. (fon.) moment în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. (< fr. récursion, lat. recursio) Vezi definitia »

RÖNTGENTERAPÍE s. f. (Med.) Radioterapie. [Pr.: rönt-ghen-. – Var.: roentgenterapíe s. f.] – Din fr. röntgenthérapie, germ. Röntgentherapie. Vezi definitia »

APOSTÍE s. f. lipsa congenitală a prepuțului. (< fr. aposthie) Vezi definitia »