TEATROLOGÍE s. f. disciplină care tratează despre istoria, estetica și critica teatrală. (< fr. théâtrologie) Vezi definitia »

LAPAROTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie a cavității abdominale; celiotomie. [Gen. -iei. / < fr. laparotomie, cf. gr. lapara – abdomen, tome – tăietură]. Vezi definitia »

RESTAURÁȚIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (181⁴-183⁰), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ◊ perioadă în istoria literaturii engleze, între 166⁰ și 170², care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< fr. restauration, lat. restauratio) Vezi definitia »

SENIORÍE, seniorii, s. f. 1. Demnitatea de senior¹. ♦ Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Franței și membrilor Camerei Lorzilor din Anglia. 2. Domeniul unui senior¹. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. seigneurie. Vezi definitia »

SCÓLIE, scolii, s. f. 1. (În Grecia antică) Cântec recitat cu acompaniament muzical. 2. (Livr.) Notă filologică, istorică, critică sau comentariu pentru înțelegerea textului unui autor din antichitate. ♦ Remarcă privitoare la o teoremă. – Din fr. scolie. Vezi definitia »