Definita cuvantului reverberație
REVERBERÁȚIE s.f. 1. Persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o încăpere închisă după ce sursa sonoră nu mai emite unde. 2. Reflexie a luminii sau a căldurii; strălucire, scânteiere. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit cu acoperișul boltit și căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. [Gen- -iei, var. reverberațiune s.f. / < fr. réverbération].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reverberație
PEPINIERÍE, pepinierii, s. f. (Rar) Ocupația pepinieristului. [Pr.: -ni-e-] – Pepinieră + suf. -ie. Vezi definitia »
PETROCHIMÍE s.f. 1. Ramură a industriei care se ocupă cu prelucrarea chimică a țițeiului, a produselor petroliere, a gazelor de sondă și de cracare și a gazului metan. 2. Parte a petrografiei care se ocupă cu studiul chimismului rocilor și al clasificării lor chimice. [Gen. -iei. / cf. fr. pétrochimie, germ. Petrochemie]. Vezi definitia »
DOGĂRÍE1 s. f. Meseria dogarului; butnărie. – Dogar + suf. -ie. Vezi definitia »
PROCTALGÍE s.f. (Med.) Durere a anusului; rectalgie. [Gen. -iei. / < fr. proctalgie, cf. gr. proktos – anus, algos – durere]. Vezi definitia »
BIOSOCIOLOGÍE s.f. 1. Concepție antiștiințifică referitoare la societate, care explică viața socială și politică în primul rând prin factori biologici, reduși la noțiunea de rasă; teorie, preconizată de sociologii fasciști, care pretinde că factorul determinant al dezvoltării sociale este factorul biologic, redus la noțiunea de rasă. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul biocenozelor. [< fr. biosociologie]. Vezi definitia »