MEITNERIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 109, produs în mod artificial. [Pr.: maitnériu – Sb.: Mt] (cf. engl. meitnerium < n. pr. Lise Meitner; 1992) [MW] Vezi definitia »

subțiríu, -íe, adj. (reg.) 1. (despre oameni) subțirel, suplu, zvelt. 2. (despre țesături) făcut din materiale ușoare, subțiri. Vezi definitia »

INTERSTÍȚIU s.n. Interval, spațiu intermediar. ♦ Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem. [Pron. -țiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium]. Vezi definitia »

suprarbitríu s.n. (înv.) superarbitrare. Vezi definitia »

ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium). Vezi definitia »