PATRÍCIU s. n. titlu instituit de împăratul Constantin cel Mare, cel mai înalt rang din Imperiul Roman, după împărat; cel care poseda acest titlu. (< lat. patricius) Vezi definitia »

BRATEIU 1. Com. în jud. Sibiu, pe Tîrnava Mare; 2.870 loc. (1991). În satul Buzd, biserică fortificată (sec. 15). 2. Cultură din sec. 4-6 aparținînd populației daco-romane. De caracter rural, puternic influențată de cultura provincială bizantină, cultura B. a cuprins întreg terit. de astăzi al României. Ea a format fondul de populație (etnic și lingvistic) și de cultură care a stat la baza formării și dezvoltării culturii Ipotești-Ciurel-Cîndești din sec. 7-8. Vezi definitia »

COLÓCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium. Vezi definitia »

iasaccíu, iasaccíi, s.m. (înv.) soldat turc pentru pază; cavaz. Vezi definitia »

LACTÁRIU s. n. centru de colectare și distribuire a laptelui de mamă. (< fr., lat. lactarium) Vezi definitia »