DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina) Vezi definitia »

DEPOSEDÁRE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. – V. deposeda. Vezi definitia »

SFÂRCUÍRE, sfârcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sfârcui și rezultatul ei. – V. sfârcui. Vezi definitia »

TERMOCOLÁRE, termocolări, s. f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. – După fr. thermocollage. Vezi definitia »

JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui. Vezi definitia »