CRENOBIOLOGÍE s.f. (Zool.) Ramură a limnologiei având ca obiect studiul organismelor vii care trăiesc în izvoare. [Gen. -iei. / < fr. crénobiologie]. Vezi definitia »

CRIOCLASTÍE s. f. dezagregare a rocilor sub acțiunea repetată și alternativă a înghețului și dezghețului. (< fr. cryoclastie) Vezi definitia »

COACERVÁȚIE s. f. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare. (< fr. coacervation) Vezi definitia »

DISFORÍE s. f. (Med.) Tulburare a dispoziției (3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate. – Din fr. dysphorie. Vezi definitia »

CINECROMÍE s. f. ramură a cinematografiei despre filmele color. (< fr. cinéchromie) Vezi definitia »