ZÓON s.m. Orice organism dezvoltat dintr-un ou. (din gr. zoon) Vezi definitia »

AFIÓN s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă, de obicei macul de grădină, din care se extrage acest suc. 3. Fig. Amorțeală, toropeală. [Pr.: -fi-on] – Ngr. afioni (tc. afyon). Vezi definitia »

afión, s. m. – Narcotic, stupefiant. – Mr. afione. Tc. afyon, afyun, care provine, prin arab. afyūn, din gr. ὄπιον (Roesler 580; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 25); cf. ngr. ἀφιόνι, alb., bg. afion. În rom. desemnează un soporific nedeterminat, fiindcă opiul (opiu, s. m., din fr. opium) a fost necunoscut pînă în epoca actuală. Vezi definitia »

DODECAMERÓN s.n. (Lit.) Interval, perioadă de douăsprezece zile. ♦ Operă ale cărei părți sunt grupate în douăsprezece „zile”. [Pl. -oane, -onuri. / < it. dodecameron, cf. gr. dodeka – douăsprezece, hemera – zi]. Vezi definitia »

SPOROGÓN s. m. organ, de forma unei urne, în care se formează sporii, la briofite. (< fr. sporogone) Vezi definitia »