LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”). Vezi definitia »

túlăț, túlăți, s.m. (reg.) bucșă la roată. Vezi definitia »

HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec. Vezi definitia »

ALBÉȚ², -EÁȚĂ, albeți, -e, adj. (Reg.) Albineț². – Din alb² + suf. -eț. Vezi definitia »

NEGRÚȚ, -Ă, negruți, -e, adj. Negricios. – Negru + suf. -uț. Vezi definitia »