abțíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere) Vezi definitia »

ABSOLUȚIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution]. Vezi definitia »

SOMAȚIÚNE s. f. v. somație. Vezi definitia »

INTROMISIÚNE s. f. introducere a unui corp în interiorul altuia. (< fr. intromission) Vezi definitia »

GEODEPRESIÚNE s. f. depresiune tectonică primară, rezultată din mișcările terestre. (< fr. géodépression) Vezi definitia »