INTONAȚIÚNE s. f. v. intonație. Vezi definitia »

DIVERSIÚNE s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile sau preocupările cuiva. 2. Acțiune politică întreprinsă de un guvern reacționar cu scopul de a îndepărta atenția opiniei publice într-o direcție nepericuloasă pentru el. 3. Operație militară care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct (în care urmează să fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio]. Vezi definitia »

CONVOCAȚIÚNE s. f. convocare. (< fr. convocation, lat. convocatio) Vezi definitia »

EMISIÚNE s. f. 1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc. ◊ evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc. ◊ marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație. 3. program transmis prin radio sau televiziune. (< fr. émission, lat. emissio) Vezi definitia »

a pune (pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. Vezi definitia »