CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s.f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă², șaretă. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s.f.] – Din fr. cabriolet. Vezi definitia »

EPICICLOÍDĂ, epicicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe un alt cerc fix. – Din fr. épicycloïde. Vezi definitia »

manivélă (manivéle), s. f. – Un fel de mîner cu care se face mișcarea de rotație. Fr. manivelle, poate parțial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα. Vezi definitia »

LETRÍNĂ, letrine, s. f. (Tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediții bibliofile. – Din fr. lettrine. Vezi definitia »

ROCHIOÁRĂ, rochioare, s. f. (Rar.) Rochiță. [Pr.: -chi-oa-] – Rochie + suf. -oară. Vezi definitia »