FRONT¹ s. n. 1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război. ◊ grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare. 2. formație de militari, sportivi etc. în linie. 3. (fig.) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele. ◊ perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. ♦ ~ de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție. 5. (met.) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite. 6. (fiz.) ~ de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. 7. (herald.) centrul părții superioare a unui scut. (< fr. front) Vezi definitia »

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de 10 la puterea 15 ori Vezi definitia »

RADIÁNT, -Ă adj. 1. Care se propagă prin radiație. 2. Care emite radiații. [Pron. -di-ant. / cf. fr. radiant]. Vezi definitia »

COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților. – Fr. colorant. Vezi definitia »

ININTELIGÉNT, -Ă adj. (Rar) Lipsit de inteligență; neinteligent. [Cf. fr. inintelligent]. Vezi definitia »