Definita cuvantului omenie
OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu omenie
GRAFOLOGÍE s. f. studiul particularităților scrisului cuiva, în psihologie, medicină, criminalistică, în scopul identificării anumitor trăsături de caracter, autentificării unor documente, înscrisuri etc. (< fr. graphologie) Vezi definitia »
CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie. ♦ Carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice. – Din sl. kazanije. Vezi definitia »
SEMINȚERÍE, semințerii, s. f. (Rar) Prăvălie unde se vând semințe de flori și de legume. – Sămânță + suf. -ărie. Vezi definitia »
HEMATODERMÍE s. f. afecțiunile sistemului hematopoietic, însoțite de leziuni cutanate. (< fr. hématodermie) Vezi definitia »
STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [Var.: (reg.) stuhăríe s. f.] – Stuf + suf. -ărie. Vezi definitia »