năvârní, năvârnésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (înv.) a se încumeta, a îndrăzni. 2. a se strădui, a se trudi. Vezi definitia »

nănăní, nănănésc, vb. IV (reg.) a îngâna un cântec de leagăn; a nănăi. Vezi definitia »

izgoní (izgonésc, izgonít), vb. – 1. A alunga, a goni. – 2. A speria, a sili pe cineva să plece, a surghiuni. – Mr. azgunescu, azgunire. Sl. izgoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Tiktin; Conev 99), cf. bg. izgonjam, sb. izgoniti „a vîna”. – Der. izgon, s. n. (detașament), înv., deverbal; izgoană, s. f. (surghiun), înv.; izgonitor, adj. (care surghiunește); izgnanie, s. f. (înv., surghiun), din sl. izgnije. – Din rom. provine mag. izgána (Edelspacher 15). cf. goni. Vezi definitia »

BUJORENI, 1. Com. în jud. Teleorman; 1.602 loc. (1991). 2. Com. în jud. Vîlcea; 3.336 loc. (1991). Stație de c. f. Culă (1810-1812), cu muzeu etnografic în aer liber. Vezi definitia »

HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. – Din hartan. Vezi definitia »