ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare etc.); înnăbușire, sufocare. – Fr. asphyxie (< gr.). Vezi definitia »

HIBERNOTERAPÍE s. f. metodă terapeutică prin care se reduce activitatea sistemului nervos prin substanțe ganglioplegice și se răcește corpul; hibernație artificială. (< fr. hibernothérapie) Vezi definitia »

ENTEROSCOPÍE s. f. examinare a intestinului cu ajutorul enteroscopului. (< fr. entéroscopie) Vezi definitia »

SIDEROTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a fierului și a compușilor lui. (< fr. sidérothérapie) Vezi definitia »

CENESTEZÍE s. f. senzație vagă din inflamațiile provenite de la organele interne. (< fr. cénesthésie) Vezi definitia »