șpílă s.f. (înv. și reg.) cărămidă. Vezi definitia »

aléză s. f., g.-d. art. alézei; pl. aléze Vezi definitia »

GLUCÓZĂ s.f. Substanță organică dulce, albă și cristalizată, care se găsește în struguri, în amidonul din cartofi etc. [< fr. glucose, cf. gr. glykys – dulce]. Vezi definitia »

ZĂPREÁLĂ s. f. Constipație sau retenție de urină. (cf. zăpri) Vezi definitia »

MĂ?MBR//U I ĕ n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. ◊ ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre MĂ?MBR//U II ĩ m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre Vezi definitia »