ORCHÉSTRĂ s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra) Vezi definitia »

TMÉZĂ s. f. intercalare a unuia sau a mai multor cuvinte între elementele componente ale unui cuvânt compus. (< fr. tmèse) Vezi definitia »

pricoală,e,regionalism vorbă în vânt,fără rost,vorbă goală Vezi definitia »

scăbórcă, scăbórce, s.f. (reg.) așchie, țandără. Vezi definitia »

HIDROPEDÉZĂ, hidropedeze, s. f. Transpirație abundentă. – Din fr. hydropédèse. Vezi definitia »