PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală. Vezi definitia »

DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință. Vezi definitia »

tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală. Vezi definitia »

BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. Vezi definitia »

pălămídă (pălămíde), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628). Vezi definitia »