EXPERIMENTALÍSM s.n. Folosire a experimentului ca principal mijloc euristic. [Cf. engl. experimentalism]. Vezi definitia »

SCOUTÍSM SCU-/ s. n. mișcare pedagogică de la începutul sec. XX din Anglia având ca principiu de educare a tineretului autoafirmarea activă și dorința de a se instrui. (< fr. scoutisme) Vezi definitia »

AEROMODELÍSM s.n. 1. Tehnica de a construi aeromodele. 2. Activitate sportivă care constă în conducerea aeromodelelor. [< fr. aéromodélisme]. Vezi definitia »

CAZUALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. (< fr. casualisme) Vezi definitia »

GEOTACTÍSM s. n. deplasare a unei celule, a unui organism în funcție de acțiunea gravitației; geotaxie, geotropism. (< fr. géotactisme) Vezi definitia »