ALIMÉNT s.n. Preparat sau produs natural care se mănâncă și ajută la întreținerea vieții. [< fr. aliment, cf. it. alimento < lat. alimentum]. Vezi definitia »

MICROELEMÉNT s.n. Element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol sau în organismele vii. [< fr. micro-élément]. Vezi definitia »

FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, impresionant. – Fr. frappant. Vezi definitia »

TONITRUÁNT, -Ă adj. (despre voce) tunător, tonant. (< fr. tonitruant) Vezi definitia »

ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis. Vezi definitia »