TIC s. n. 1. mișcare convulsivă și repetată din contractarea involuntară a unor mușchi. 2. deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. 3. ~ verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi. (< fr. tic) Vezi definitia »

FOTODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la fotodinamică. II. s. f. studiu al efectului stimulator al luminii asupra celulelor vii. (< fr. photodynamique) Vezi definitia »

ANAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la anagogie. [< fr. anagogique]. Vezi definitia »

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic. Vezi definitia »

PARAMAGNÉTIC, -Ă adj. care prezintă paramagnetism. (< fr. paramagnétique) Vezi definitia »