Definita cuvantului tic
TIC s. n. 1. mișcare convulsivă și repetată din contractarea involuntară a unor mușchi. 2. deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. 3. ~ verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi. (< fr. tic)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tic
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. Vezi definitia »
NECRÓTIC, -Ă adj. referitor la necroză. (< fr., engl. nécrotique) Vezi definitia »
PÍTIC, -Ă adj. Referitor la Apolo. ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. [< fr. pythique]. Vezi definitia »
zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice Vezi definitia »
poloníc (poloníce), s. n. – Linguroi. Sl. polonikŭ „uriaș”, cf. pol. połonik, bg. polovnik „linguroi” (Cihac, II, 275; Conev 64). Vezi definitia »