MONOPODÍE s. f. 1. structură metrică foarte simplă, dintr-un singur picior. 2. malformație congenitală constând din prezența unui singur picior. (< fr. monopodie) Vezi definitia »

RETÉNȚIE s.f. 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retențiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio]. Vezi definitia »

férie¹, férii, s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru băuturi spirtoase (cât o vadră). Vezi definitia »

ENDOMIXÍE s. f. formare a macronucleului dintr-un produs al diviziunii micronucleului, fără a fi precedată de o fuziune nucleară. (< fr. endomixie) Vezi definitia »

CORECTAZÍE s. f. Dilatație a pupilei. – Din fr. coréctasie. Vezi definitia »