SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greși. 4. Tranz. (Pop.) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton. Vezi definitia »

FET(I)- elem. feto-. Vezi definitia »

izvrătí, izvrătésc, vb. IV (înv.) a întoarce, a răsturna, a răstălmăci, a schimba înțelesul. Vezi definitia »

crenviști Vezi definitia »

ANOSTÍ, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost. Vezi definitia »