ENTERECTAZÍE s.f. Dilatare a intestinului. [Gen. -iei. / < fr. entérectasie, cf. gr. enteron – intestin, ektasis – extensiune]. Vezi definitia »

MIELOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei părți din măduva spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélotomie, cf. gr. myelos – măduvă, tome – tăiere]. Vezi definitia »

INERVÁȚIE, inervații, s. f. 1. Ansamblul formațiilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ; inervare. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. – Din fr. innervation. Vezi definitia »

FOTOTIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu prin care se execută reproduceri în diverse cerneluri; colografie. ♦ Reproducere obținută prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. phototypie, cf. gr. phos – lumină, typos – urmă]. Vezi definitia »

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează din afară o substanță oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micșorare (sau de anulare) a intensității radiației care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis). Vezi definitia »