SACRÁRIU s.n. (Ant.) Loc de rugăciune în casele romane. ♦ Parte a unui templu unde se țineau obiectele sacre. [Pron. -riu. / < lat. sacrarium]. Vezi definitia »

ACROTÉRIU s.n. v. acroter. Vezi definitia »

RIZÓBIU s. m. bacterie care trăiește în simbioză pe rădăcinile leguminoaselor, formând nodozități. (< fr. rhizobium) Vezi definitia »

PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. Vezi definitia »

CONTRASIGÍLIU s. n. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creșterii gradului de păstrare a secretului și autenticității. (< it. contrasigillo) Vezi definitia »