ablefaríe s. f. lipsa congenitală a pleoapelor. (< fr. ablépharie) Vezi definitia »

RECTOTOMÍE s. f. incizie a rectului, pentru a aborda cavitatea bazinetului. (< fr. rectotomie) Vezi definitia »

ONIROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a interpreta visele. [Gen. -iei. / < fr. oniromancie]. Vezi definitia »

FIZIOPATOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază fiziologia organismului în timpul bolii. 2. disciplină care studiază mecanismele de producere a bolilor. (< fr. physiopathologie) Vezi definitia »

CLINOTERAPÍE, clinoterapii, s. f. (Med.) Tratament medical prin repaus la pat. – Din fr. clinothérapie. Vezi definitia »