ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence. Vezi definitia »

HÍOLĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) În hiolă = târând după sine, împingând cu sine. – Et. nec. Vezi definitia »

PENITÉNȚĂ s.f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă (pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispășirea și iertarea păcatelor; canon; (p. ext.) privațiune. 2. Căință, pocăință. [Cf. lat. paenitentia, fr. pénitence, it. penitenza]. Vezi definitia »

GAMETOGENÉZĂ, gametogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a gameților. – Din fr. gamétogenèse. Vezi definitia »

ZOÁBĂ s.f. v. zoavă. Vezi definitia »