METEORÍTIC, -Ă adj. Referitor la meteoriți, la meteoritică. [Pron. -te-o-. / < fr. météoritique]. Vezi definitia »

CRETÁCIC, -Ă, cretacici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a erei mezozoice, caracterizată prin depuneri de masive calcaroase; cretaceu. 2. Adj. Care se referă la cretacic (1), care aparține cretacicului. – Cf. fr. crétacé. Vezi definitia »

ARHÁIC, -Ă adj. Străvechi, foarte vechi, dintr-o epocă foarte îndepărtată. ◊ Perioadă arhaică (și s.n.) = prima perioadă (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit în limba contemporană; învechit; ieșit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaïque, cf. gr. archaios – vechi]. Vezi definitia »

zaháric adj. m., pl. zahárici Vezi definitia »

nimíc adv. – Deloc. – Var. nimica, nemic(ă), înv. Lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. În limba veche, păstrează sensul etimologic de „cîtuși de puțin”; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fugă (Gr. Ureche); n-au mai rămas nemică verdeață (Dosoftei). Cf. mică. Der. nimic, s. n. (bagatelă, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugător); nimicnicie, s. f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s. f. (înv., nulitate). Vezi definitia »